Onomanție

Studiul literelor prin forma și desenul literei (Simbolismul vizual), prin etimologie (Istoria și originea cuvântului),  prin elementele naturii și astrologie, Importanța majusculei (Inițiala ca o "ușă").

 Deci onomanția analizează: Vizual, semantic, semiotic, fonetic dezvăluie atât legături istorice, cât și profunzimi spirituale ale limbajului uman.

Onomanția este o artă divinatorie fascinantă, adânc înrădăcinată în istoria și mistica antichității, care se ocupă cu interpretarea etimologiei, a valorii simbolice și a vibrației literelor care compun numele proprii. Cuvântul provine din greaca veche, unde "onoma" înseamnă nume, iar "manteia" reprezintă profeția. Cunoscută uneori și sub denumirea de oniromanție, această tehnică urmărește descifrarea calităților unui individ și anticiparea destinului său prin analiza numelui primit la naștere. 

În vechime, primii și cei mai înflăcărați susținători ai acestei metode de divinație au fost discipolii lui Pitagora. Vechii greci erau convinși că numele deține o putere mistică capabilă să ne influențeze parcursul vieții, folosind frecvent analiza primei litere a prenumelui ca instrument de predicție. 

Ulterior, practica a fost preluată și extinsă de către romani. Credința lor profundă în această influență s-a concretizat în celebrul dicton "Nomen omen" (Numele atrage soarta / Numele este un semn). Romanii aveau atâta încredere în puterea cuvintelor încât au aplicat principiile onomanției inclusiv în cazul localităților. Un exemplu elocvent este menționat de geograful antic Pomponius Mela în lucrarea sa "De chorographia": autoritățile de la Roma au schimbat numele unui oraș Ilir proaspăt cucerit (actualul port albanez Durres) tocmai pentru a-i oferi o rezonanță energetică favorabilă imperiului.

Deși originea și semnificația istorică a unui nume pot oferi anumite indicii despre posesorul său, specialiștii consideră că acestea devin adesea insuficiente pe parcursul vieții, deoarece caracterul omului evoluează și se poate îndepărta de sensul inițial al numelui. Din acest motiv, analiza modernă se concentrează pe literele individuale care compun numele, acestea fiind considerate purtătoarele unor indicii mult mai exacte. 

În mod deosebit, inițialele numelui și prenumelui sunt privite ca adevărate litere-cheie, importanța lor fiind reflectată simbolic și prin scrierea lor cu majusculă. 

Primele litere ale numelui emit o vibrație puternică ce amprentează direct personalitatea. Ele funcționează ca un rezumat energetic al identității noastre, motiv pentru care mulți oameni aleg instinctiv să își folosească doar inițialele în semnături, parafe sau mesaje rapide, concentrând astfel întreaga forță a numelui într-un singur simbol. Astăzi, onomanția continuă să supraviețuiască și să se dezvolte, fiind un instrument de bază extrem de utilizat în numerologia contemporană pentru realizarea profilurilor psihologice și spirituale.