Casatoria fara iubire!  

Căsătoria între doi oameni ce cred ca seamană dar nu se iubesc

Multe căsătorii sunt făcute pe principiul semănăm înseamnă că ne înțelegem dar e doar un parteneriat pragmatic: între doi evitanți care confundă absența conflictului cu compatibilitatea. Aceștia se aleg reciproc dintr-un sentiment de ușurare — "În sfârșit, cineva care nu îmi cere nimic, nu mă sufocă și nu vrea să discutăm despre sentimente".

Capcana asemănării

La început, relația pare ideală. Ambii apreciază independența și lipsa dramelor. Cred că, dacă au același "manual de utilizare" (distanța), sunt făcuți unul pentru celălalt. Însă această asemănare nu este o potrivire reală, ci o aliniere a mecanismelor de apărare.

De la parteneri, la simpli colocatari- Fără "focul" pe care îl aduce vulnerabilitatea, relația alunecă rapid spre o conviețuire tehnică. Căsătoria devine un contract de logisitică: Lipsa intimității: Sexul și afecțiunea dispar primele, fiind considerate prea "invazive".

Baloanele de sticlă: Fiecare trăiește în propria lume, cu propriile hobby-uri și gânduri, fără a-l lăsa pe celălalt să intre.       

Pacea rece: Nu se ceartă niciodată, dar nici nu se bucură cu adevărat.

Finalul previzibil- Ceea ce a început ca o "potrivire perfectă" se transformă într-o singurătate în doi. Acești oameni nu se căsătoresc din iubire, ci din dorința de a fi lăsați în pace. În final, descoperă că o casă în care nu se aude nici-o voce emoțională nu este un cămin, ci doar o clădire locuită de doi străini care își împart facturile, dar nu și viața.

Concluzia? Asemănarea în traume sau mecanisme de apărare poate creea doar siguranță materială, dar nu și conexiune sufleteasă. Iar fără conexiune sentimentală, căsătoria rămâne doar un contract de colocatare pe termen lung. Traind nefericiți, impidicandu-și fericirea unul altuia unii mult timp, alții înțelegand devreme că sunt în relație de compromis!

Căsătoria din Oglindă: Când "La fel" nu înseamnă "Potrivit"